Browsing Tag

psihologia copilului

duck
Psihologia copilului

Enervări și remușcări – “nu te rățoi, mac mac”

Despre Enervari si Remuscarile de dupa …

A fost o zi plină, o săptămână epuizantă atât acasă cât și la serviciu, eventual câteva nopți nedormite și o perioadă în care nu ai avut timp să te gândești la tine. Ai nervii întinși la maxim și lângă tine un pui de om plin de energie care îți cere toată atenția. Şi fară să iți dai seama, te enervezi, răspunzi apăsat și ai remușcări după… Ce ar trebui să faci?

Spune-i micuțului “Vezi, astăzi sunt nervoasă”. Copilul înțelege; foarte repede va intui ce se întâmplă. Dacă ți se întâmplă să explodezi, spune-i: “Vezi, m-am enervat”. Dar după acest episod, nu îl săruta sau strânge în brațe imediat pentru a uita momentul neplăcut. Vorbește-i pe un ton blând, explică-i, râdeți împreună. În nici un caz nu îl fă răspunzător pentru momentul de furie. Îmbrățișarea nu ar servi la nimic. Copilul nu va înțelege o bruscare urmată de un sărut. O discuție e preferabilă ieșirilor de furie.

Pentru copil, tot ce fac părinții este bine. E absolut normal ca pe la 2-3 ani și copilul să aibă ieșiri nervoase, tantrumuri, să spună lucruri neplăcute. Tratează momentul cu relaxare, și fă conexiunea dintre ieșirile tale și ale lui: “Fii atent, și tu te enervezi câteodată, ca mine!”

Nu e o greșeală să recunoști și să identifici momentele de furie. Cere-ți scuze, copilul nu așteaptă decât să-și scuze întotdeauna părinții.

În cazul unui moment tensionat… detașează-te, râzi…

Un episod din experiența personală: într-un moment de frustrare, tensiune am ridicat tonul, și .. m-am rățoit. Remarca lui A. a fost genială: “mac mac, uite mama se rățoiește la puiul mic: mac, mac”. Am început să râd, a fost o remarcă extraordinară iar micuța mea a râs și ea cu poftă. De atunci, când am mai fost supărată nu am ratat nici una dintre noi să adăugăm un “mac mac” și izbucneam în râs… noi nu putem sta supărate:).

Voi cum ați procedat în situații similare? Pe curând.

155421589_8608a07379_z
Psihologia copilului

Copilul este prezent in prezent

In general, un copil nu poate vorbi despre ce s-a întâmplat la grădiniță sau la școală. Ajuns acasă, el nu poate vorbi decât despre ce se întâmplă în acel moment, în acel loc, despre ce gândește atunci. Copilul este prezent în prezent.

Dacă tu, ca adult, îl întrebi “Ce s-a întâmplat la școală?” și nu vei obține nici un răspuns, nu te supăra și nu îți certa micuțul. Pentru a-l antrena pe copil în discuție, încearcă să-l faci să retrăiască momente specifice din trecut despre care să poată să înceapă să povestească. întrebările de genul: “Cum a fost la grădiniță?”, “Ce ai făcut azi la gradi?” de cele mai multe ori generează .. uhm …o pauza … urmată de dezarmantul… “nu știu” sau “nu vreau să vorbesc despre asta”.

Câteva sugestii:
Contează felul în care formulezi întrebările.
Evită întrebările care pot genera un răspuns automat de ‘da’, sau “nu”
Formulează întrebări legate de momentele din zi în care copilul intră în contact și se joacă cu ceilalți copii, cum ar pauzele de masă.
Intrebările pozitive îi dau șansa micuțului să își exprime temerile. Cele negative pot opri discuția.

Iată mai jos și câteva întrebări pe care să le eviți și ce alternative ai putea să folosești.

Evită întrebările de genul: Alternativa de intrebări:
Ce ai făcut azi la scoală? Ti-a plăcut azi la școală? Spune-mi, ce te-a făcut să râzi azi?
Cu cine te-ai jucat azi?îți aduci aminte numele copilului care a stat lângă tine?
Cum s-a purtat învățătoarea cu voi azi? Care ți s-a părut cel mai interesant lucru pe care l-a spus învățătoarea/ educatoarea?
Ce a spus educatoarea că îi place cel mai mult?
Ai avut cu tine tot ce ți-a trebuit?E ceva ce ți-ai fi dorit să ai astăzi cu tine și ți-a lipsit?
Au fost copiii drăguți cu tine? A fost vreun copil rău în clasă? Cu cine ți-a placut cel mai mult să te joci? De ce?
Te joci cu copiii din clasa ta?Spune-mi te rog numele copiilor cu care te joci in pauze
Ai avut o zi grea?Care a fost cel mai interesant lucru pe care educatoarea ți-a spus să-l faci?
Cum a fost in pauza de masă?Cu cine ai mâncat în pauza de masă? Care a fost mâncarea peferata a prietenului care stătea lângă tine? Care a fost cel mai amuzant lucru care s-a întâmplat în pauză?

Sursa imagine: Laughing by a4gpa via Flickr

happy-girl
Psihologia copilului

Despre capriciile copiilor si reactiile parintilor.

Se vorbeste despre capriciile copilului, dar acestea se instaleaza tocmai pentru ca le numim capricii. Un copil care are o reactie neasteptata are intotdeauna un motiv iar noi, parintii, trebuie sa intelegem ce se intampla. Un copil se opreste pe strada, nu mai vrea sa mearga mai departe: poate nu se simte confortabil in pantofii pe care-i poarta, poate nu vrea sa mearga pe acolo, poate ceva il face sa ii fie frica, poate merge prea repede si are nevoie sa se odihneasca, poate are nevoie sa stea putin in carucior … si toate aceste scenarii pot fi valide in timp ce noi concluzionam ca e suficient de mare ca el sa mearga in acelasi ritm cu tine. Poate te gandesti ca tocmai v-ati intors din vacanta, unde el a mers foarte bine singur. Dar copilul reintors in mediu dinainte, el vrea, la fel ca inainte sa reintre in rutina de a merge in carucior. Nu te grabi, aceasta faza nu va dura o vesnicie… in scurt timp el va trece la etapa urmatoare, in ritmul lui.
Capriciile apar dintr-o lipsa de intelegere: copilul nu se mai intelege pe el deoarece adultul nu-l mai intelege iar micul om se afla intr-o situatie confuza. E cazul oricarui copil vioi si inteligent care vrea sa explice ce simte …dar nu stie cum sa faca. Iar atunci devine recalcitrant si protesteaza, tipa, plange, se arunca pe jos pentru.. atentie. Si daca si parintele are aceeasi reactie atunci copilul nu mai intelege absolut nimic.
Exista un motiv, nu intelegi dar incearca sa descoperi si sa gandesti. Nu fa o drama din asta

Mult succes!

Cu drag,

R.